miercuri, 14 noiembrie 2012

sunt distanțe egale aruncate-ntre noi
pașii mei înainte, pașii tăi înapoi.
și cadențe perfecte cât să nu ne-ntâlnim-
o păpușă uzată și-un banal arlechin

în orașul acesta care arde sub ploi
se trăiește în grabă între vis și noroi
plopii verilor lungi în poziții de drepți
poate totuși mai vii, poate totuși aștepți

dar degeaba ca vinul urcă-n trup seve dulci
între noi crește-o iarnă și-o pădure de cruci
și e vina prea albă ca s-o poți desluși
frânți ca pâinea răscoaptă între-a fi și-a nu fi

prea  săracă e lumea dar comerțul e-n floare
eu de tine-s bogată și de-un petic de mare.
și trec plopii spre toamnă, umbrei lor mă închin
poate totuși m-aștepți, poate totuși mai vin

Niciun comentariu: