duminică, iar

 uneori cred că ai fost
 cuvintele coborâte de Dumnezeu în mine
 poate înghețata cu ciocolată
 a unei amieze fierbinți sau,
 cine știe, poate dimineața crescută alb
 în vasul gol uitat pe pervazul ferestrei

 nu-mi amintesc nici numele,
 nici culoarea cutiei cu scrisori
 nici rândunicile care-și făceau cuib
 sub streașina ochilor tăi

 cineva-mi spune că n-ai fost adevărat
 am  urme de fluturi și nisip sub coaja verii
 încă neculeasă

 scriu amestecat, pripit și ilogic,
 n-am mai plâns de o jumătate de clipă și
 astăzi e  d u m i n i c ă
 chiar și pentru Dumnezeu