nu se poate

ne-adulmecă obraznică ninsoarea
pe-obraji ne șterge albe-nchipuiri
în zodia nedreaptă a iubirii
curg în clepsidre  florile de miri

dintr-o străină și-amurgită iarnă
mai risipești luciri de frig și stele?
cu mâna ta de umbre descântată
poți re-nvia neliniștile mele?

întorși în noi ca într-un rai uitat
ademeniți de falsele omături
cu ce ne-a mai rămas neînceput
am mai putea să fim cândva alături?

e iarna de oricând, de niciodată,
ne respirăm prin gândurile toate
îngheață timpu-n cearcănul  ferestrei
și vinovat ne spune: "nu se poate"