De ce ți-e teamă? Frunzele mai au
lumină de ajuns pentr-o iubire,
în ochii tăi își caută culoarea
și-ți re-nfrunzesc, timide, în privire.
Privește toamna, mângâie-i obrazul
cu cearcăne de vânt sub ochi de ploi
și nu fi tristă, frunzele mai poartă
lumină de ajuns pentru-amândoi!
Dacă mai știi și-ți mai aduci aminte
de-acel octombrie râzând prin frunze,
nu-ți fie teamă, toamna te iubește
și te sărută-n locul meu pe buze!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu