prin frunze care-mi taie răsuflarea
se zbate toamna să te țină minte,
sălciile fântâni și-nvață apa
să-ți umezească teama de cuvinte
aplec smerită ora, ziua, timpul,
spre-nfrigurarea nopților cu brume
și-aștept surâsul tău să lumineze
această toamnă rătăcită-n lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu