ce faci când nu mai știu ce faci,
în ce tristețe te îmbraci,
cu umbra cărui anotimp
de frig și dragoste faci schimb?

ce ești când nu mai știu ce ești,
în ce adânc te-adăpostești
și diminețile de rouă
cu cine le împarți  în două?

ce ai când nu mai știu ce ai:
mărul din iad, spinii din rai?
înfiorată vreo zăpadă
prin trupul tău mai stă să cadă?

ce spui când nu mai știu ce spui,
dezmierzi în taină chipul cui?
te ard cărările spre stele
de-atâția îngeri scriși pe ele?

ce ești când nu mai știu ce faci,
ce spui tristețea când o-mbraci,
ce-ți sunt, nimic când nu mai ai:
spinii din iad, mărul din rai?