zăpada ce te-atinge cu sfială
și îți sărută ochii tremurând
e dorul meu albit de așteptare
timid peste decembrie ningând

miros de brad se-mprăștie pe lume
și fluturi de lumină cad mereu
te mângâie tristețea mea pe umeri
și-această iarnă aspră sunt chiar eu

iar dacă iernile ce or să vină
vor ninge mai frumos în gândul tău
să știi că au și un mănunchi de stele
din iarna ce-a purtat numele meu