te-aștept să mai bucuri străine odată
ninsoarea mea aspră cu mâinile-ți reci
prin albul luminii abia strecurată
cu-o spaimă ciudată spre mine te-apleci

dezmiardă, dezmiardă străina ce-ți pare
închisă-n iubire ca-ntr-o cușcă de circ
sărută cu ură, cu frig, cu mirare
preaninsul ei umăr vândut pe nimic

atinge, ciocnește paharul de gheață
crescut enigmatic pe masa de lemn
și vorbe sticloase aruncă-i în față
spre-o altă-ntâmplare fă-i inimii semn

atinge, dezmiardă, sărută cu teamă
prea-albul zăpezii ce-o ning pentru tine
și-ascultă străine cum lupii ne cheamă
să trecem în sănii spre-o altă iubire