cealaltă

Poate că ea avea turnată-n trup
lumina cerului de început
pe-atunci în urma lacrimilor ei
pusese primăvara ghiocei

Și presărat sub piele smalț curat
pe gură-o-nchipuire de păcat
în ochii grei uimiți întâia oară
făcuse cuib tristețea dintr-o vară

Urcau tăcut în carnea-i ca de rouă
frunze de toamnă, colți de lună nouă
sufletul ei se risipea-n cuvinte-
tu înapoi și iarna înainte

Privirea-i răstignită e pe ceas
aproape-ntreagă ție ți-a rămas
se simte-un un foșnet crud de galatee-
tot mai aproape, cealaltă femeie