fără ferestre

în locul ăsta s-a murit frumos
și s-a trăit, dar cine să mai știe,
pe cer trec avioane de hârtie
și rătăcesc pe drumul de întors

pereții albi își caută ferestre
și-n pâlpâiri domestice se sting
a mai rămas pe lume-atâta frig
iar mâna-ntinsă de zăpadă-mi este

și-am răscolit odată mări de lavă
am jefuit toți vișinii de floare
înfrânți de-oricare cinică-ntrebare
golim a-nsingurărilor otravă

sunt puncte cardinale-amestecate
și nici un drum n-a mai rămas întreg
se-amână zboruri și nu înțeleg-
pereții-aici, ferestrele departe