pata de cerneală

azi doar cerneala rece mi te aduce-aminte
tăcută când se-așterne-n cuvintele albastre
îți desenează chipul subțire și cuminte
și strânge-n ghilimele neliniștile noastre

îți regăsesc ascunse în simple paranteze
banale explicații, tăioase și amare,
un punct final de gheață aștept să le urmeze
cerneala-mi pune-n față doar semne de-ntrebare

alunecă timidă și-adeseori tresare
am fost cândva o lume azi suntem amănunte
pulsa în noi lumina ca-n semne de mirare
dar ne-am temut să punem apoi și puncte, puncte

un ieftin joc albastru pe-o coală de hârtie
mi-ajunge să descopăr o revenită boală
cu-ndurerări și spaime și-un fel de bucurie
dar cât de mult azi semeni cu-o pată de cerneală