luni, 29 iulie 2013

Atât de cald...mi te topești în palme
și iar te pierd in iarba dimprejur,
ochii supuși neliniștilor verii
încearc-absurd să îți mai dea contur.

În jur oglinzi ce te repetă-ntruna
dar nu mă vindecă de lipsa ta,
când talpa mea se-aprinde în țărână
știu c-a atins o urmă de a ta.

Se-așează iar lumina-n răni deschise
și-mi ard pe tâmple mările de ieri,
prin abur înflorit abia te bănui,
te mistuiește rugul altei veri...

Să vină iarna, iarăși să te nască,
de teamă nici n-am să te mai ating
și pentru-a te păstra mai mult alături,
albind de dor, voi învăța să ning.

Niciun comentariu: