întomnare

e-un ruginiu prelins bolnav pe toate
pe ochii tăi până mai ieri prea verzi
beteagul dans al ierbii împușcate
abia-l mai simt, tu nici nu îl mai vezi

miroase iar a toamnă între noi
un singur pas până la viscolire
și sufletul ni-l vom privi în ploi
spălând ultima clipă de iubire

din mine s-a desprins ultima frunză
tu ți-ai sfârșit sleit ultimul zbor
păsări cu aripi arse ne acuză
de rănile uitate-n trupul lor

în ochii toamnei încărcați de brume
ne mai furăm o clipă din priviri
și nu găsim nimic a ne mai spune
ne-am risipit deja în amintiri