pustiu

degete lungi și ochii de migdale
au fost odată toate ale tale
și trupul înflorind în dimineți -
altar ne-ndurătoarelor tristeți

azi aerul se răzvrătește crud
în minutare care ne ascund
între oglinzi cu sufletul pătat
prin labirinturi arse de păcat

de-o vreme tot încerci să te dezveți
cu-nchipuiri uitarea îți răsfeți
să nu-ți rămân și să mă rătăcești
prin iadul de nimicuri pământești

și cresc din noi ciulini de bărăgane
iubiri fără contur- fete morgane
și ochii, numai ochii se mai știu
devreme-n toate,-n toate prea târziu

și degetele lungi abia mai scriu
nimic al tău, nimic al meu...pustiu