Iubire, nu veni, ți-e frigu-aproape
-cel mai dorit, mai liber dintre toți-
i-aș cere primăverii să ne-ngroape,
iubirea să ne tragă iar la sorți.

Iubire, nu veni, al depărtării
și-al viscolului tot mai mult te știu,
mă cheamă tot mai mult tristețea mării,
pe pielea ei fierbinte-am să te scriu.

Iubire, nu veni, zăpezi te-mbracă
și-n mângâieri de rece-ai să te pierzi,
prin tine iarna-ncearcă să se-ntoarcă,
să umilească floarea din livezi.

Iubire, nu veni, e zvon de soare
și mi-ai rămâne-n palme numai rouă,
străinul meu de dor și de răcoare,
împarte azi tristețile în două,
să cerem vieții dreptul la uitare !