tăceri...lasă cerul să-ți cadă pe pleoape
și mâinile mele să-ți umble prin gând.
se-apropie vremea cireșelor coapte,
e luna iubirilor date în pârg!

încep să mă-nvăț cu arsuri de culoare,
cu aburul ploii ades plec în vis,
simt drumul spre tine cum țipă și doare,
mereu amânat și mereu interzis!

mă-ncearcă zăpezi cu atingeri fragile,
sau poate ești tu, rătăcit în florar,
câmpia cu maci va musti a iubire,
dar sufletul meu a rămas în brumar!

un pas până-n vară și marea aproape,
în sarea-i curată aștept să mă-mbrac,
te-adulmec pe urma ispitelor toate,
ca rouă-nflorită să-ți scutur în prag.

tu taci...și lumina îți mângâie ochii,
iar macii-nflorind măresc depărtarea
și tot fără soț îmi răsar și-astăzi plopii,
din vis te-am scăzut. am doar ploaia și marea!