luni, 8 iunie 2015

2010-01-21T10:11:30.220+02:00
plângea în streșini raiul din zăpezi,
brocart de-argint se-nfiripa pe geamuri
când ochii tăi, încercănați de frig,
crud înverzeau în sevele din ramuri.
aluneca în umbre stinse iarna,
își scutura tot albul peste lume,
prin trupul meu goneau în voie cerbii
și-ncremeneau când te strigam pe nume.
timpul îmi înfrunzea asprit pe tâmple,
cu riduri biciuindu-mi aiurarea,
neliniștea mi se spărgea în vene
și-n inimă-mi urca fierbinte marea.
...............................................
de-atâta primăvară nedorită
verdele ierbii s-a făcut zăpadă,
adie vântul stins a floare ninsă
și-nsingurarea-ncepe să mă ardă.
săracă și străină mie însămi,
cum niciodată nu am să-mi mai fiu,
prin ghețuri,despletită și desculță,
aș face drumul înapoi,spre ruginiu!
elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-13681431342476115392010-01-14T15:46:00.000+02:002010-01-14T15:55:52.409+02:00


singurătate deplină?


când nu mai există nimeni căruia să-i porți de grijă!










elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-30670377089572834402010-01-06T20:17:00.000+02:002010-01-06T21:14:05.993+02:00
eu mă încheg din rămășițele lui ieri. numai sufletul mi-e întreg. nu mai primește, nu mai dăruiește nimic. sferă rostogolindu-se prin toate simțurile.
dar e al meu? am să-l învăț disperarea punctului fix. să vadă cu ochii tăi toate închipuirile...hai, zâmbește! va fi ca și tine, departe adică.
știi, absența ta e cea mai puternică prezență! nu, încă nu am devenit azi!
ai răbdare!
elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-70634669615608390732010-01-05T17:54:00.000+02:002010-01-05T18:23:22.461+02:00
cât timp te aștept
umbra se desprinde de mine,
face câteva piruete grațioase,
pregătește abilă ceaiul cu lămâie,
deschide fereastra
(aerul se grăbește să mă înmiresmeze),
așează pe masă clipe din fericirea trecută
și (ostentativ) creioane colorate,cretă,fire de iarbă...
la primul semnal
tremurătoare,sfioasă,cu sufletul atârnându-i pe buze
mă trimite să-ți deschid,
pretextând că a uitat de tartele cu vișine,
fără de care te-ai putea purta ca un om mare.
elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-84376887951685501212010-01-04T17:25:00.000+02:002010-01-04T18:16:31.827+02:00
ți-aș fi telefonat de dimineață
să-ți spun că am să vin și-ți va fi frig,
că îți voi crește-n geamuri flori de gheață
și că de dor am să încep să ning.
te-aș fi rugat să-ngădui cu răbdare
ninsoarea peste care ai să treci
cu zâmbetul iubirii care doare
în fiecare clipă-n care pleci.
și m-aș fi strecurat printre perdele
să te privesc și să-mi rămâi în gând-
culoare a neliniștilor mele
și lacrima pe care-nvăț s-o plâng.
te-aș fi chemat afară,în zăpadă,
urmele să-ți rămână-n trupul meu,
pe lumea toată flori să fac să cadă
și-apoi să mă topesc de dragul tău...
dar telefonul tău nu are număr,
iar de-ar avea nu mi-ai răspunde tu...
ce iarnă îți mai ninge azi pe umăr?
cărei iubiri îi strigi cumplitul "nu"?


elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-1227522240074153172009-12-30T17:57:00.000+02:002009-12-30T18:29:17.583+02:00

arunci în departe
clipele fără,
acel altfel neîntâmplat,
supus fricii...
nu mai există mâine,
un timp vulnerabil
ne macină,ne înghite...
mai știi codul pin
al anotimpului
decupat dintr-un
întreg perfect?
respirația secundelor
otrăvește spațiul
nu timpul!
elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-80571010210066574942009-12-28T19:23:00.000+02:002009-12-28T20:13:08.183+02:00

îți scriu să-ți spun că a căzut pe lume
zăpada ce-am visat-o amândoi,
dar n-are niciun rost,e ca cenușa
și murdărește totul între noi!
albastrele zăpezi de altădată
ce le ningeau pe lume ochii tăi
au asfințit de-atâta neiubire
și seamănă a mâzgă și-a noroi.
ce dacă vin zăpezile,ce dacă,
frumoase ca atunci nu vor mai fi,
doi oameni de zăpadă într-o lume...
și nici măcar nu se mai pot iubi.
îți scriu cu frigul mâinii ce te cere....
de fapt nici nu mai știu ce-am vrut să-ți scriu,
poate că-i cea din urmă iarnă-n lume
și de aceea ninge cenușiu!
elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com6tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-81214592257683441422009-12-20T10:56:00.000+02:002009

Niciun comentariu: