luni, 8 iunie 2015

2010-05-04T21:48:08.868+03:00
hipnoza din pendul împarte ora
în respirări astmatice și grave,
ghimpii luminii,resturi de agave,
te răstignesc în fața tuturora.
și te cobori din mine numai cioburi,
răscruci îți fragmentează brusc cărarea,
spasmodic îți tresare-n vene marea
și-ți trec prin gând idilice alcovuri.
pe-un palimpsest cuvintele te-așează,
mâna te cere lăcrimând cerneluri,
în nefirescul lumii-n care tremuri
sonor vibrează timpul spre amiază.
un alb încercănat mi-atinge ochii,
îngenuncherea-i pasul meu firesc,
din mine te desprind să te privesc,
pierzându-te mai mult să te apropii !
elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-78970189856561506332010-04-11T18:26:00.001+03:002010-06-05T21:49:11.667+03:00





elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-26115561328598306512010-04-11T17:11:00.001+03:002010-04-11T17:36:57.009+03:00
azi curtea casei iarba-o năpădește
și lacătul la poartă ruginește
și mugurii plesnesc pe vița verde
și pe potecă nimeni nu se vede.
lătrat de câine singur și flămând
și scârțâit de-ulucă frântă-n vânt...
fântânii îi e ciutura străină,
să-i ungă lanțul nimeni n-o să vină.
cireșul izbucnește-n alb cărunt
și ochi nu sunt să-l mângâie tăcând.
și ploaia-nlăcomită-și taie drum
prin podul casei,printr-un zid bătrân.
și împrejur o lume care piere
și mâna mea care n-are putere
să apere,să-ndrepte,să susțină
ce încă e să nu cadă-n ruină...
pământ și iarbă,iarbă și pământ
și-un timp ce-mi amintește că mai sunt!
elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-4663481082065324702010-04-07T11:41:00.000+03:002010-04-07T19:39:58.102+03:00
un verde nefiresc se joacă-n mine
de-a primăvara și de-a alte nebunii
și-mpleticit în ploaia nesfârșită
dezleagă dorul de copilării.
oameni de iarbă,ce copii cândva
prin duzii unei lumi numai culori
pășeau desculți prin clipe neciobite
și respirau prin fluturii din flori.
...ochi fără suflet,palme numai spini
și brumă-i toată roua din privire,
acoperișul lumii cerne stele
pe-nfiorarea smulsă din iubire.
și verdele se răzvrătește-n mine
și iarba care sunt e numai brumă...
cireșul mi-a-nflorit în somn azinoapte,
ce primăvară aspră și nebună!
elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-65249535450688264052010-04-02T14:18:00.000+03:002010-04-02T14:24:31.580+03:00








elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-55171452535408252342010-03-29T21:16:00.001+03:002010-03-30T15:07:53.866+03:00



elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-36934692272268617772010-03-22T20:04:00.000+02:002010-04-17T11:11:54.470+03:00
urme pe tâmple,sarea unor vise
și-atâtea anotimpuri indecise,
un ruginiu de iarbă întomnată,
un gând nebun că am mai fost odată...
urme pe buze,fluturi obosiți,
și eu,și tu când nu eram cuminți,
lumina revărsată împrejur,
sonore-nchipuiri prinzând contur.
urme pe gât,de iederă strivită
sub clipa de-ndoială răvășită.
și ce n-aș da să-ți re-nfrunzesc în gând
tot verdele ce s-a făcut cărunt.
urme pe glezne,marea ca un lanț,
abandonată-n mâlul unui șanț...
și cât albastru-n ea s-a năruit,
erai adam și nu ți-am fost lilith.
urme pe suflet,tot ce nu s-a spus,
din puncte cardinale doar apus.
clepsidra spartă-și caută nisipul,
eu fără mine îți mai caut chipul!
tu,eu,desculțe urme și urmări,
niciun răspuns și-atâtea întrebări!
elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com4tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-82341844365570523212010-03-17T22:12:00.001+02:002010

Niciun comentariu: