când cerul coboară tăcut pe pământ-
fâșii de albastru, speriate de păsări,
lumini amețite spre-amiază curgând...
iubesc
diminețile obosite de somn,
amăgirea lor caldă,
strecurată prin vene,
curajul cu care te-arunci în
mulțime
cu trup vinovat,plin de proaspete
semne.
iubesc diminețile cu cireșe pe buze,
îndulcite abia de-un surâs,de mirări,
privirea trecută peste praful din lucruri,
bănuite
răspunsuri la nepuse-ntrebări...
iubesc
diminețile-amare,absente-
insomnii vindecate de pereți
fără fluturi,
lumina izbind nebunia de-afara
în care mai crezi c-ai putea să te
bucuri!
elena
chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com2tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-87900967267504794462010-04-26T09:31:00.002+03:002010-12-29T22:45:59.205+02:00
(foto/http://personaggio2.blogspot.com/)
un rest de toamnă încă te mai are
captiv în filele de calendare
și rătăcind pe drumuri de rugină
te scade din amara mea lumină.
un rest de lacrimă încă te plânge
în cercul lui ne-ndurător te strânge,
îți umezește visul tremurând,
urcă la cer să-și caute un rug.
un rest de-nchipuire încă țipă,
de ploi,de mări...de tot făcând risipă.
cu-atingeri umerii ți-i viscolește,
te cheamă,te alungă,te iubește...
un rest dintr-o tristețe te mai știe
și-ți crește-n mine urma sângerie.
tăcerea mea aproape vindecată
din resturi te-ntregește câteodată...
resturi din toate,căutări mereu...
și-aceste resturi,Doamne,sunt chiar eu!

Asculta mai multe audio Muzica elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-87890744013196003432010-04-20T17:12:00.000+03:002010-04-21T21:55:46.343+03:00

năprasnic mi-ncolțește-n gând lumina,
în ochii tăi tot mai adânc mă-ngrop,
sunt verdele ce-ți lăcrimează-n iriși,
mirarea ce te umple strop cu strop...
pe nota do din portativul
trist,
pe clipele de-omăt
și-nfiorare,
pe sfâșierea nopților cu
liszt.
și-ți scriu pe pagina 110
dintr-un roman de fowles,
neterminat
și pe neliniștea ce nu mai
trece,
pe ieri-ul de nimicuri
maculat.
îți scriu pe jucăriile
stricate,
pe praful strâns în calendare
vechi,
pe străzile rămase neumblate
de pașii amânatelor
perechi.
îți scriu pe ce a mai rămas din
mine,
pe un noiembrie ce-i încă
viu,
pe geografii cu mări și cu
ruine...
și am uitat de fapt ce-am vrut să-ți
scriu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu