știu,frigul tău-l-nseninezi prin mine,
cu frigul meu mai mult în mine cad,
din
țurțuri verzi cresc năluciri de brad...
mi-atât de
iarnă-ncât mi-e dor de tine!
ce limpede ți-a fost
îmbrățișarea,
ca un cleștar din taina unui
cer,
abia de i-am simțit temutul ger
și mâinile ce-mi căutau suflarea.
..............................................
din
frigul tău când m-am desprins spre sud
simțeam o mare
biciuindu-mi gândul
și s-a întunecat întreg
pământul,
în altă iarn-am vrut să mă ascund...
ce frig frumos a fost iubirea noastră,
nici Dumnezeu nu l-a putut opri,
în
zori,când visul verii va pieri,
priviște-l cum îți
ninge la fereastră!
gândul că ești unul dintre cei mai frumoși oameni pe care i-am cunoscut! poate ultimul...
pe cine să
întreb ce e pe-acasă
sau cum îți e și inima ce-ți
face?
poate doar iarba ce-ți alintă
ochii,
dar crudă,vinovată,iarba
tace.
s-au copt cireșele și cad din
crengi
și aerul s-a-nmiresmat de
tei,
furtuna mi-a ucis ce-odat'
sădisem
și ploaia a gonit-o-n ochii
mei...
prea repede ard florile-n
grădină
și câmpul e-n genunchi și
secerat,
în prunii lui nea stelea cântă
noaptea
privighetori,la fel ca
altădat'.
dar nu mai e nici el,s-au dus și
alții...
de ce atâta grabă pe voi
toți?
e un pustiu și ulița-i
străină
și numai lacăte sunt pe la
porți!
și crește
iarba,mamă,crește-ntruna,
doar drumul către cer e larg
deschis,
de n-am să vin...de n-ai să vii
acasă,
fă-o măcar din când în când în
vis!
la final,developându-mă,
vor descoperi ce voalat am
trăit!
Asculta mai multe audio Muzica
îndrăgostită,doamne,sunt de
ploaie,
de trupul ei lichid și
mincinos,
prelinsă-ncet sau ropotind
flămândă
ea îmi întoarce sufletul pe
dos.
îndrăgostită,doamne,sunt de
iarbă,
de-nlăcrimarea ei de
dimineață,
de felu-n care dată pradă
toamnei
zvâcnește înc-o dată,mai cu
viață!
îndrăgostită,doamne,sunt de
umbră
și de lumină-ndrăgostită
sunt,
cu amândouă am trecut prin
lume,
cu amândouă voi pleca-n
curând.
îndrăgostită,doamne,de
cuvinte,
de rostul lor tăcut când prea mult
doare,
de mâna lui ce simte-n mine
totul,
de amânata lui
îmbrățișare,
de el până la sânge,
până-n suflet...
îndrăgostită,doamne,de ce-mi
dai,
îngenunchez și mă închin
umilă
în iadul și în partea mea de
rai!
...și gândul meu se-nchide peste tine
și te-nvelește-n taina lui amară,
flămând să te mai țină înc-o vară...
ca-ntr-un prăpăd eu te zidesc în mine!
și rană-mi ești...și fără vindecare,
e-o lume revanșardă între noi,
azi curcubeu-agonizează-n ploi
și ne arată calea spre uitare.
și-a fost frumos,și-a fost dumnezeire,
și-a luminat tăcerea din cuvânt,
tot ceru-a coborât peste pământ
și pentr-o clipă ne-am numit iubire!
de-ai să te cauți și nu ai să știi unde,
când raiul tău va-ncepe să te doară,
în gândul meu,senin ca-ntâia oară,
vei fi...dând viață paginilor ude!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu