atâtea răspunsuri,avalanșe, când nu există nicio întrebare...
ea se retrase încetul cu încetul din sine,lăsându-se locuită de alții.
privită din afară părea vie. își părea vie...
era suma vieților celorlalți.
departe,tot mai departe...până la uitare.
ai fi putut să fii tu,
uneori cred!
aș vrea să mă vindec de
tine
precum de oricare-ntâmplare
acum,depărtată de
toate
și-atât de aproape de mare.
castel de nisip e
iubirea
sub valuri de teamă căzut,
ce-aproape de mine e
marea
și tu ce departe-n trecut.
răsar și-asfințesc
anotimpuri,
surâd întâmplării de azi,
o mare-mi se zbate în
vene
și-n lacrima ei te mai
scalzi.
tăcută se-apropie toamna
și marea îmi plânge pe
glezne,
aș lua-o cu mine s-aducă
lumină-n iubirea de
beznă...
și-apoi,vindecată de tine
voi mai putea să spun că
sunt eu?
castel de nisip e iubirea
și marea-l înalță
mereu!
această parte din
mine,
umilă și ție supusă,
îți va aduce spre
toamnă
tot galbenul putred la ușă.
și ce mai rămâne din
mine
(orgoliu și aspră trufie)
când iarna-ți-atinge
obrazul
va vrea să se-nchine tot ție!
Asculta mai multe audio Muzica
de mâine am să-nvăț să
asfințesc,
făptura ta din semne
de-ntrebare
în versuri reci n-am s-o mai
răstignesc.
nu va mai crește roua pe
cuvinte,
nici păpădii n-or mai vâsli prin
cer,
lumina prinsă-ntr-o zvâcnire
albă
va inventa un anotimp
stingher.
sunt zvonuri de neliniște
și ceață,
și clipele se scutură pe
ceas,
cad mai adânc în încâlcite
ierburi
și sufletu-ți sărut de bun
rămas.
de mâine lumea n-o să ne
mai știe
și va uita c-a fost cândva
albastră...
surâzi și taci și alteia fii
vară,
va crește bruma pe-ntâmplarea
noastră!
Asculta mai multe audio Muzica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu