prin sahare de vorbe,prin neliniști de mare...
...amestecate
anotimpuri
ce nu-și mai știu de timp,de
rost,
prin fire de lumină
moale
s-ar reîntoarce la ce-au
fost.
foșnesc tremurător
din umbre,
se-adună-n galbenul
târziu,
mințindu-se ades cu
fluturi
în roi de zahăr
coliliu.
tot mai aproape
de-nceputuri,
tot mai îndepărtați de
noi,
ți-ating cu genele
uimirea
din calendarul unei
ploi.
...și treci ca
bărcile cu pânze,
cu teama valului
prea-nalt,
iar eu mă rog să-ți fiu
albastru,
numai cu cerul să
te-mpart.
și necuminți,din
rouă-n brumă,
fără să dăm nimic în
schimb,
să fim jefuitori de
vise,
să fim al
cincilea-anotimp!
Laurentiu Cazan -
Al Cincilea Anotimp
La mulți ani,Victor!
am înțeles greșit. se schimbă
ora
și îngropat mi-e gândul în
zăpezi,
a nimănui și tu al
tuturora,
prin vălul iernii cum să mă mai
vezi?
am înțeles greșit.
sunt vâsle-nvinse
ce-abia mai trag
împotmolite-n val.
am rătăcit pe
mările promise
și nu mai simt pe-aproape nici un
mal.
am înțeles greșit.
se-nvârt nisipuri
și mie-așa pustie
mi-am rămas...
un beduin mai trece în
răstimpuri
s-adape ora ce se zbate-n
ceas.
am înțeles greșit.
e-un rest de lume
ce-mi mai atinge
gândul din zăpezi,
prin preajmă
zurgălăii-ncep să sune,
chemând lumina
mugurilor verzi.
doar gândul meu, zăpezii
dăruit,
toamnei s-ar vinde...am înțeles
greșit?
cum vezi, nu am urme de
înger,
nu am aripi, nici chip și nici
cer.
se-mpiedică timpul de
mine
și-n lut însetat am să
pier.
un alb prefăcut mă
mai ține
în chinul turnat în
cuvânt,
pe umeri duc frunze de
ceară,
pe buze miros de
pământ.
din lacrimi
păstrez numai sarea,
din tine întreg ce
mi-ai dat.
îmi arde tăcută în
sânge
o mare căzută-n
păcat.
nu-ți face din
mine icoană,
când ție-nchinată ți-am
fost,
biserica-și caută
sfinții,
eu caut în
tine-adăpost...
sunt îngeri în cer, pe
pământ....
ce sunt numai ție îți
sunt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu