2011-08-05T10:54:00.278+03:00

sunt distanțe egale aruncate-ntre noi,

pașii mei înainte, pașii tăi înapoi.

și cadențe perfecte cât să nu ne-ntâlnim-

o păpușă uzată și-un banal arlechin.



în orașul acesta care arde sub ploi

se trăiește în grabă între vis și noroi,

plopii verilor lungi în poziții de drepți,

poate totuși mai vii, poate totuși aștepți...



dar degeaba ca vinul urcă-n trup seve dulci,

între noi crește-o iarnă și-o pădure de nuci

și e vina prea albă ca s-o poți desluși,

frânți ca pâinea răscoaptă între-a fi și-a nu fi.



prea  săracă e lumea dar comerțul e-n floare,

eu de tine-s bogată și de-un petic de mare.

și trec plopii spre toamnă, umbrei lor mă închin,

poate totuși m-aștepți, poate totuși mai vin...

elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-26788225265775950312011-08-01T19:23:00.000+03:002011