2009-12-28T20:44:14.371+02:00

ce mai contează,vinovat sau nu,

n-o să mai vină viscolul cu tine,

cleștarul iernii va sclipi viclean

și îți va șterge urmele din mine.

un joc pe care nu mai vreau să-l știu

va frânge-n două marea de nisip.

e plin pământul de-oameni de zăpadă -

inimi de gheață, chipuri fără chip.

o lume fără lume, țurțuri, stele,

fluturi uitați în calendare reci...

bezmetice omături umplu timpul,

spre-o altfel de-nflorire-ncerci să treci.

ce mai contează pentru-a câta oară

învăț să mă dezvăț de tot ce ești,

să vină iarna ca o condamnare,

pe ghețuri să ai grijă când pășești!

elena chiriachttp://www.blogger.com știi, cerul pământului meu și umbra mea locuită,

se-anunță zăpezi fără margini și vine o iarnă grăbită.

mi-e frică, mi-e frig, mi-e totuna, mi-așa cum mi-a fost mai demult...

sunt vreascuri s-aprindem o lume și mai ales un trecut.

adu-ți fărâma de suflet ce-o ții la păstrare de-un timp,

aduc eu o pătură nouă, primită pe-un înger la schimb.

și nu uita, dintre toate, să vii cu-o senină privire,

căpruie ,albastră, verzuie și iarna s-o scoatem din fire!

tu, cerul pământului meu...mi-e iarnă ,mi-e frică, mi-e frig,

sunt vreascuri s-aprindem o lume...și-un dor nefiresc mi-e să ning!

elena chiriachttp://www.blogger.com

2009-12-25T13:39:48.264+02:00

zăpada ce te-atinge cu sfială

și îți sărută ochii tremurând

e dorul meu albit de așteptare,

timid peste decembrie ningând.

miros de brad se-mprăștie pe lume

și fluturi de lumină cad mereu,

te mângâie tristețea mea pe umeri...

și-această iarnă aspră sunt chiar eu!

................................................

iar dacă iernile ce or să vină

vor ninge mai frumos în gândul tău,

să știi că au și un mănunchi de stele

din iarna ce-a purtat numele meu.

elena chiriachttp://www.blogger.com

ninge blând pe toate şi-am venit să-ţi cer

să mă lași să-ți dărui flori de lerui-ler,

stau la geamul rece, pâlpâind stingher -

felinar cu suflet alb si ochi de ger.

lasa-mă să-ţi picur stele in ferestre,

luminându-ţi noaptea care ne desparte ...

ca o scânteiere vorbele aceste

au mirosul iernii şi-al gutuii coapte.

fără încetare ninge-n gând la tine,

de nu s-ar aşterne neaua pe cuvinte,

de nu te-ar ascunde viscolul de mine,

albului de gheaţă daca nu te-ai vinde ...

ninge si la geamuri îţi aduc lumină

şi-ţi îngân colinde cu miros de brad,

semn curat şi simplu aştept de la tine,

uită-te afară să mă vezi cum ard!

Doamne, câtă iarnă cade peste lume!

şi mă sting cu flori de lerui-ler pe gură ...

nu-ţi mai ştiu nici chipul, nu mai ai nici nume,

ziua te destramă, ochii ei te fura!

http://www.trilulilu.ro/bogdanpavel/74cec8cfaa7c93

elena chiriacte-aștept să mai bucuri străine, odată,

ninsoarea mea aspră cu mâinile-ți reci...

prin albul luminii abia strecurată

cu-o spaimă ciudată spre mine te-apleci.

dezmiardă, dezmiardă străina ce-ți pare

închisă-n iubire ca-ntr-o cușcă de circ,

sărută cu ură, cu frig, cu mirare

preaninsul ei umăr vândut pe nimic.

atinge, ciocnește paharul de gheață

crescut enigmatic pe masa de lemn,

și vorbe sticloase aruncă-i în față,

spre-o altă-ntâmplare fă-i inimii semn.

atinge, dezmiardă, sărută cu teamă

prea-albul zăpezii ce-o ning pentru tine...

și-ascultă străine cum lupii ne cheamă

să trecem în sănii spre-o altă iubire.

elena chiriachttp://www.blogger.com miroase a zăpadă neatinsă

și-a abur greu îngenunchind cuvinte,

da, în curând va izbucni lumina

și ne va șterge lacrima din minte.



miroase-a sănii năpădind văzduhul

și a mușcate-nflăcărând fereastra,

se rupe ceru-n fluturi de beteală

și-un rug de stele fi-va iarna-aceasta.



miroase-a brad aprins de artificii

și-a suflet de copil fugit în lume,

gutuile ne-nmiresmează casa,

colindele-nflorite-ncep să sune.



miroase-a iarnă crudă și curată

prin clopoței de gheață respirând,

a sărbători învăluite-n aur...

miroase-a iarnă nouă pe pământ!

elena chiriachttp://www.blogger.com

în vitrină sunt lucruri frumoase

și mă rogi să aleg ce-mi doresc

dintre-atâtea iluzii de aur...

eu vreau totuși ceva mai firesc.

uite, vin sărbători noi, de iarnă,

cad pe lume zăpezile line,

când va fi anul nou să ne-atingă

poate-mi dărui ce-aștept de la tine.

și tot ninge la mine pe buze

iar când vreau să-ți vorbesc sunt un sloi...

ce rost am eu în iarna aceasta,

eu, copilul din vara cu ploi?

dă-mi iubirea găsită-ntr-o seară

prin culorile lumii de rând,

vreau acum toate-acestea să-mi pară

că există aevea, nu-n gând.

mă opresc iar în fața vitrinei

și din ea lucruri mii mă privesc,

dar ce vreau nu-i expus în vitrină,

tu ești tot ce aștept și-mi doresc!

trecătorii se uită la mine

și mă știu de acum pe de rost:

un bătrân admirând o vitrină

și-un copil visător care-am fost!

elena chiriachttp://www.blogger.com

oare mai știi de roata de zăpadă
ce în rostogolire lua încet
sufletul nostru chinuit de viscol
și-l învăța un tandru menuet?

și n-ai să știi că-n clipele acele
eram cenușa alb-a două stele!

elena chiriac

apleacă cerul tău cu noapte,

ca prin clepsidra unui nor

să curgă stelele-n țărâna

în care-odată am să mor.



dintr-o tristețe ne-ncepută

să-mi torni ca dintr-un sfânt absint,

să-mi scuturi de pe umeri timpul

c-un gest aproape de alint.



ademenește-mi cu zăpadă

albaștri iepuri ai visării,

durerea ce-o să ne colinde

s-o-ngenunchem în fața mării.



apleacă cerul, lasă-i luna,

singurătățile lui toate,

tu curgi cu stelele spre mine

și luminează-mă de moarte!

elena chiriachttp://www.blogger.com

2010-01-21T10:11:30.220+02:00

plângea în streșini raiul din zăpezi,

brocart de-argint se-nfiripa pe geamuri

când ochii tăi, încercănați de frig,

crud înverzeau în sevele din ramuri.

aluneca în umbre stinse iarna,

își scutura tot albul peste lume,

prin trupul meu goneau în voie cerbii

și-ncremeneau când te strigam pe nume.

timpul îmi înfrunzea asprit pe tâmple,

cu riduri biciuindu-mi aiurarea,

neliniștea mi se spărgea în vene

și-n inimă-mi urca fierbinte marea.

...............................................

de-atâta primăvară nedorită

verdele ierbii s-a făcut zăpadă,

adie vântul stins a floare ninsă

și-nsingurarea-ncepe să mă ardă.

săracă și străină mie însămi,

cum niciodată nu am să-mi mai fiu,

prin ghețuri,despletită și desculță,

aș face drumul înapoi,spre ruginiu!

elena chiriachttp://www.blogger.com

singurătate deplină?

când nu mai există nimeni căruia să-i porți de grijă!

elena chiriachttp://www.blogger.com

eu mă încheg din rămășițele lui ieri. numai sufletul mi-e întreg. nu mai primește, nu mai dăruiește nimic. sferă rostogolindu-se prin toate simțurile.

dar e al meu? am să-l învăț disperarea punctului fix. să vadă cu ochii tăi toate închipuirile...hai, zâmbește! va fi ca și tine, departe adică.

știi, absența ta e cea mai puternică prezență! nu, încă nu am devenit azi!

ai răbdare!

elena chiriachttp://www.blogger.com

cât timp te aștept

umbra se desprinde de mine,

face câteva piruete grațioase,

pregătește abilă ceaiul cu lămâie,

deschide fereastra

(aerul se grăbește să mă înmiresmeze),

așează pe masă clipe din fericirea trecută

și (ostentativ) creioane colorate, cretă, fire de iarbă...

la primul semnal

tremurătoare, sfioasă, cu sufletul atârnându-i pe buze

mă trimite să-ți deschid,

pretextând că a uitat de tartele cu vișine,

fără de care te-ai putea purta ca un om mare.

elena chiriachttp://www.blogger.com

ți-aș fi telefonat de dimineață

să-ți spun că am să vin și-ți va fi frig,

că îți voi crește-n geamuri flori de gheață

și că de dor am să încep să ning.

te-aș fi rugat să-ngădui cu răbdare

ninsoarea peste care ai să treci

cu zâmbetul iubirii care doare

în fiecare clipă-n care pleci.

și m-aș fi strecurat printre perdele

să te privesc și să-mi rămâi în gând -

culoare a neliniștilor mele

și lacrima pe care-nvăț s-o plâng.

te-aș fi chemat afară, în zăpadă,

urmele să-ți rămână-n trupul meu,

pe lumea toată flori să fac să cadă

și-apoi să mă topesc de dragul tău...

dar telefonul tău nu are număr,

iar de-ar avea nu mi-ai răspunde tu...

ce iarnă îți mai ninge azi pe umăr?

cărei iubiri îi strigi cumplitul "nu"?

elena chiriachttp://www.blogger.com

arunci în departe

clipele fără,

acel altfel neîntâmplat,

supus fricii...

nu mai există mâine,

un timp vulnerabil

ne macină, ne înghite...

mai știi codul pin

al anotimpului

decupat dintr-un

întreg perfect?

respirația secundelor

otrăvește spațiul

nu timpul!

elena chiriachttp://www.blogger.com

îți scriu să-ți spun că a căzut pe lume

zăpada ce-am visat-o amândoi,

dar n-are niciun rost, e ca cenușa

și murdărește totul între noi!

albastrele zăpezi de altădată

ce le ningeau pe lume ochii tăi

au asfințit de-atâta neiubire

și seamănă a mâzgă și-a noroi.

ce dacă vin zăpezile, ce dacă,

frumoase ca atunci nu vor mai fi,

doi oameni de zăpadă într-o lume...

și nici măcar nu se mai pot iubi.

îți scriu cu frigul mâinii ce te cere....

de fapt nici nu mai știu ce-am vrut să-ți scriu,

poate că-i cea din urmă iarnă-n lume

și de aceea ninge cenușiu!

elena chiriachttp://www.blogger.com

2010-02-19T21:41:29.094+02:00

înapoi și înainte

scris rămas fără cuvinte,

lunecare prin senin,

ochii tăi văzuți prin chin,

sparte vase de lumină,

teama prefăcută-n vină,

curgere de timp întoarsă,

palma-n mângâiere arsă,

departare-apropiere,

țipăt stins într-o tăcere,

scrijelită-ndurerare,

zbor îngenuncheat în floare,

înălțare prin iubire,

frângere prin arcuire,

gerul fără adăpost,

spinii clipei care-am fost,

înainte,înapoi,

ploaia-nfrântă în noroi,

inima rămasă-ntreagă,

coasa renunțând la iarbă,

pân' la cer și înapoi

dorul viselor din noi,

înapoi și înainte...

Doamne, cât mai poți cuprinde?

elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-74634648832569101252010-02-15T20:01:00.000+02:002010-02-15T20:19:30.911+02:00







Asculta mai multe audio Muzica

elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com2tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-42911241919356246662010-02-15T16:21:00.000+02:002010-02-15T16:55:20.672+02:00

aș fi vrut să sfârșesc primăvara,

să port urme de iarbă pe trup,

între verde și-albastru de mare

să mă zbat,să mă-nalț,să mă frâng.

să se facă lumină o clipă

cât să-ți văd până-n suflet căința,

să miroasă pământul a smirnă,

să nu simt,să nu simți suferința.

să-mi mai treacă prin sânge uimirea

că am fost,că ai fost,că mai ești,

câte-un mugur să țipe de spaima

că-nflorește în lumi îngerești.

să mai țin amețită în gene

roua-n care uneori te-am cuprins

și să lunec în moarte cu tine

ca-ntr-o ceață ce piere în vis....

ce albastru,ce verde, ce lume

ce nu știe pe noi să ne-adune!

elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-72912955434470504712010-02-09T20:13:00.000+02:002010-02-09T20:20:39.534+02:00







Asculta mai multe audio Muzica

elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-19138869854945348542010-02-07T17:18:00.000+02:002010-02-07T18:03:13.565+02:00

mai aproape cu fiecare pas făcut înapoi,

mai târziu cu fiecare nerăbdare,

mai flacără cu cât mai scrum,

mai înlăuntru cu fiecare expirație,

mai întreg cu cât mai risipă de mine,

mai știut cu toată uitarea...

................................................

e chinuitor felul în care nu te caut și te găsesc pretutindeni!

Asculta mai multe audio Muzica

elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com2tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-42585879892427426292010-02-07T14:27:00.000+02:002010-02-07T14:34:34.572+02:00



Asculta mai multe audio Muzica

elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-80792516830033176692010-02-07T14:01:00.000+02:002010-02-07T21:12:07.845+02:00

căderi în noi adânc,tot mai adânc,

să îți rămân doar urma unui gând,

să îmi rămâi amar și-ntreg în mine...

în rest doar spaime,năluciri,ruine.

și-ngenuncheați de-atâta așteptare,

vânduți noroiului pe-un vis prea mare,

afară lumea plină de culori,

cu anotimpuri,cioburi,căutări...

doar noi goliți de ce putea să fie

(am scris cu tine tomuri de hârtie)

și ne-am înstrăinat atât de mult

c-am ars mocnit oricare început.

aceleași aripi către înapoi,

sahare-n suflet,împărțiri la doi...

în rest iluzii,renunțări...atât!

te pierzi,mă pierd sau ne-am pierdut demult?

elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-57745268223820212962010-02-02T21:17:00.000+02:002010-02-02T22:14:03.409+02:00

Asculta mai multe audio Muzica

aceleași ninsori prefăcute și reci

pe care le-așterne-n derivă uitarea...

eu cine sunt azi? tu cine mai ești?

lovește în noi incisivă-ntrebarea.

aceleași cuvinte sărace,stinghere,

rostite de-o viață, fără sens și culoare,

cu gesturi absurde,incerte și aspre,

cu pașii de plumb căutăm o cărare.

aceleași neliniști tăioase,amare,

rămase să doară acum ca și-atunci...

respiră-ntre noi prăfuitele lucruri

pe care cu ochi și cu suflet le plângi.

aceiași și noi cum aceleași sunt toate,

umblând prin neliniști,prin vorbe de gheață,

ai uitat că mai sunt,am uitat că mai ești

și trufaș noi numim toate astea chiar... viață!

elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com2tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-86603681727687083332010-02-01T15:35:00.000+02:002010-02-01T15:49:38.887+02:00

regăsește-mi tu albastrul și zidește-mă în el-

jertfa ta cu aripi arse în al cerului măcel...

regăsește-mi tu tristețea,învelește-mă în ea-

rana ta pe care nimeni n-o mai poate vindeca...

regăsește-mi tu cuvântul,îndulcește-mi-l pe buze-

sânge jefuit de sare,verde-nveșnicit în frunze...

regăsește-mi spaima morții și presară-mi-o în trup-

liniște îngenuncheată,lut din care-am să mă rup...

regăsește-mi tu iubirea și dezleagă-mă de mine,

regăsește-mă în toate și zidește-mă în tine!

elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-31202385394194484502010-01-31T11:35:00.000+02:002010-01-31T12:00:51.740+02:00

elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-30192792817504366072010-01-29T19:12:00.000+02:002010-01-29T19:40:20.225+02:00

în fiecare sâmbătă amară

se-aprinde o lumină undeva,

să nu rămână pe-ntuneric lumea

spre care singuri vom porni cândva.

și lacrimile ne coboară-n suflet

ca-ntr-o țărână aspră, însetată

și bat din aripi îngerii în preajmă

să dea de veste celor ce le-așteaptă.

nu-i mai pun astăzi sorții întrebări,

nu vreau să știu nici drumul unde duce,

trec peste-o apă,îngenunchez pe-un deal

și-n locul mâinilor sărut o cruce!

elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-70259574344308712882010-01-27T16:00:00.000+02:002010-01-28T20:45:30.475+02:00

de azi am numai două anotimpuri,

pe unul îl urăsc deși e-al meu

iar celălalt,îndurerat și greu,

neliniștit îmi lunecă prin simțuri.

să-ngenunchez în el și să mă vindec,

să văd cu el,s-aud cât să nu mor,

cât să nu-nebunesc de-atâta dor,

cât să mă toarne-n ceața unui cântec.

de azi copac cu rădăcini tăiate...

dar ce copac? nici rădăcini,nici crengi,

inele fără număr,pași betegi

pe-un drum împotmolit la jumătate!

cu seve indecise-n trunchi de ceară

o vreme voi mai respira prin ploi

și voi sfârși în gheață și noroi-

copac ucis de iarnă și de vară!

elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-31515161498178609332010-01-19T21:59:00.001+02:002010