apropiere

nu vorbi peste lucruri, nu-mi aduce aminte
între mine și toamnă mai rămâne un pas,
o secundă îngustă, un sărut, o mirare,
poate doar o ispită  poate-atât a rămas

încolțită mă iau și mă trec prin lumină
lunecând prin poeme mă mai cred neatinsă
lumea-mi cere cuvinte descântate la lună
și nu vede că sunt într-o lacrimă-nchisă

risipite culori amăgite de soare
între mine și toamnă ce-ai s-alegi, ce-ai să ierți
te aștept lângă ora ce ne-aduce alături
prea mi-e umbra înaltă pașii tăi prea incerți

dezgolește-mă-n voie de povara de frunze
am să-nvăț în secret să miros a pământ
un acord de chitară îmi va trece prin sânge
eu sunt toamna aceasta. și uitasem că sunt