mângâiere

voi veni să-ți mângâi umerii de ceară
voi veni cu toamna la fereastra ta
știu apropierea mea o să te doară
zbaterea din frunze te va tulbura

destrămând lumina de brocart a verii
trupurile noastre se vor stinge-ncet
și în jocul ultim- pradă mângâierii,
de iubirea-ntreagă iar am să te iert

dar privește-mi ochii plini de-atâta toamnă
caută-mi pe buze urma gurii tale
și citește-mi soarta-n cutele din palmă-
un amestec straniu de surâs și jale

așteptam străine să-mi deschizi fereastra
umerii-ți de ceară-i mângâiam în vis
blândă amăgire e și toamna-aceasta
mângâie doar gândul care te-a atins!