marți, 25 septembrie 2012

prea curând














în palma dreaptă- urma unei veri,
în ochiul stâng- retina cu-ntristare
și fluturii plutind spre nicăieri,
ducând cu ei atâta depărtare.

și vine iar septembrie să doară,
tăișul toamnei lângă gâtul zvelt,
mierea luminii devenind povară
în ceasu-n care uit pe cine-aștept.

vin zile cu neliniști îmblânzite,
se cuibăresc în spaima unui vis-
cuib năruit sub aripi obosite
în mări ce țărmurile și-au închis.

mai trece-mă o dată prin cerneală
și uită-mă nescrisă într-un gând,
în palma dreaptă-am urmele de vară.
septembrie îmi ești ...și prea curând.

Niciun comentariu: