marți, 25 septembrie 2012
prea curând
în palma dreaptă- urma unei veri,
în ochiul stâng- retina cu-ntristare
și fluturii plutind spre nicăieri,
ducând cu ei atâta depărtare.
și vine iar septembrie să doară,
tăișul toamnei lângă gâtul zvelt,
mierea luminii devenind povară
în ceasu-n care uit pe cine-aștept.
vin zile cu neliniști îmblânzite,
se cuibăresc în spaima unui vis-
cuib năruit sub aripi obosite
în mări ce țărmurile și-au închis.
mai trece-mă o dată prin cerneală
și uită-mă nescrisă într-un gând,
în palma dreaptă-am urmele de vară.
septembrie îmi ești ...și prea curând.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu