semn

începe versul să miroasă-a toamnă
cu restul mea de verde îți mai scriu
cu-nspăimântate frunze ce mă-ndeamnă
să mă păzesc de asprul ruginiu

câte culori am risipt în vară
cât alb am dus în inimă și-n gând
și dintr-o dată-au început să doară
și urcă umbra-n  orișice cuvânt

e numai fum pe drumurile toate toate
se duce august trist și-nsingurat
privighetori cutriluri tulburate
în cerul lor de aripi l-au mutat

sunt macii amintire de zăpadă
pe-un câmp ce niciodată n-ai să-l știi
desprinși din frig tot învățând să ardă
s-au frânt de dor tăcuți și sângerii

și cum să-ți scriu? pe colțul tău de lume
poate că timpu-adapă curcubeie
și se întâmplă zilnic o minune
cu ploi turnate-n trupul de femeie




p.s.
e semn de toamnă roua din belșug
și timpu-și urcă frunzele pe rug!