aprilie și rece

mi-e dor de tine, lacrimă, tu știi
și-mi înflorește viscolul din crengi
e cerul strâmt sunt pașii mei betegi
și-i încă somn în mugurii din vii

miroase-a îngeri alungați din rai
pe mine să mă vindece de frică
înfrigurată iarba se ridică
să-i fie jertfă iernii-n care stai

în palma ta se tânguie lumina
și-ți urcă-apoi, bezmetică, pe gură
iubirea ei- o clipă de arsură
cât timpu-și scutură în noi rugina

îmi dezgolești în aiurare-un umăr
și-atingerea îmi răscolește mări
păzește-ți gândul de însingurări
când fără soț ies nopțile la număr

mi-e dor de tine, nu ai cum să știi
e albul de mireasă giulgi de gheață
și-mi pleacă îngerii  spre dimineață
cu mugurii din somnul unei vii

prin lumea mea tăcerea ta mai trece
e nefiresc, aprilie și rece!