acasă

 
  
aud ca-n somn zăpada cum se lasă
peste-ntunericul crescut acasă
și nimeni nu-i în pumni să o adune
și ninge ca într-un sfârșit de lume

își uită ceru-mpovărații nori
și-aruncă doar lumină-n sărbători
copiii înfloresc într-o colindă
dar n-are, mamă, cine-i da în grindă*

pe plită aburește vinul fiert
n-o să veniți dar tot vă mai aștept
sunt crengi de brad și lumânări pe masă
dar voi aveți de-acum o altă casă

și cerul vostru-i poate mai înalt
vă e lumină și vă este cald
drumul spre voi din lacrimi e și doare
și-l fac de fiecare sărbătoare

acum în geamuri tremură ninsori
și se aud cântând colindători
potop de stele fulguie mereu...
la noi acasă ninge Dumnezeu! 



*pentru seara(dimineața) colindului gazda pregătește covrigi, bobârnaci și unul sau mai mulți colaci.din ceata de colindători este ales cel mai mic. lui i se oferă colacul în care s-au pus câteva monede. cu colacul prins în mâini și ținut deasupra capului, copilul este ridicat de trei ori spre grinda casei, urându-i-se să crească mare și asemeni lui grâul și porumbul.