În sclipăt moale, tresărea sub pârtii
albul captiv al iernii indecise
și se-oglindeau, cu teama de risipă,
în copci de gheață cerurile ninse.
Treceai spre mine-n pâlpâiri de fluturi,
cu frigul mâinii-mi răscoleai făptura,
cădeau în jur lucirile de îngeri,
topeam pe geamuri stelele cu gura.
Un rest de iarnă-nmugurea în mine,
în podul palmei fremătau culori,
tremurătoare stoluri de cuvinte
se învârteau în raiuri de ninsori....
Mai ești, mai sunt sub ghilotina iernii,
prin ochii-albaștri-ai clipei ne privim
și-mi amintesc de albul strâns sub pârtii
ce, rugător, așteaptă să-l topim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu