Povară albă, fiecare iarnă
ne-alungă și ne cheamă înapoi,
în raiul ce-l numim copilărie,
păstrat în taina timpului din noi.
Nămeți de zahăr, flori înfrigurate
ne-ademenesc cu strălucirea lor,
intrăm în joc, ne pierdem în uimire
și-ntr-o poveste lăcrimăm de dor.
E-atâta vrajă-n albul ce se țese
în straiul sfânt al blândelor ninsori
că-ntreg pământul e-un colind de soare
și înflorește alb de sărbători!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu