final

cum ai să știi că-i ultima ninsoare
că albul se va frânge obosit
că-n grabă iarna-abia o să-ți mai lase
pe gură doar un abur irosit?

cum ai să știi că încă mă mai paște
tristețea ta ca mieii iarba crudă
că-nchipuirea mea citește-n palmă
primejdia din orișice secundă?

cum ai să știi că drumul se sfârșește?
trec oameni de zăpadă către ieri
mirosul dimineților iar taie
pojghița dorului de primăveri

cum ai să știi că-ți mângâi depărtarea
când trec prin tine mugurii desculți?
precum o lebădă sfârșind sub ghețuri
c-un ultim cântec, te-aș ruga să uiți