La fel ca ieri, ai vrea să mă mai știi
prinzându-mă în jocuri de copii
și-având în palme urmele de fluturi,
cu cerul meu privirea să-ți mai bucuri.
Acolo unde ești, visezi că sunt
copilul cu povești ascunse-n gând
și fără grija zilei ce-o să fie,
pierdut cu gândul la o jucărie.
Și-adun iar cioburi... Râsul mi-l auzi
prin ascunzișul tainicilor duzi,
simt mâna ta pe frunte,-ngrijorată,
și-aștept povestea cu "a fost odată..."
Sunt doar închipuiri și-acolo, sus,
și jocul meu cu fluturii s-a dus,
și lumea-i doar un colț de veșnicie
pierdut pe-o mare-n barca de hârtie.
De poți, adu-mă iarăși în lumină
și-n liniștea albastrului, senină.
Dar scoate-mă din jocul meu umil
și fă-mă să mai fiu, o zi, copil!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu