Îndrăgostită, Doamne, sunt de ploaie,
de trupul ei lichid și mincinos,
prelinsă-ncet sau ropotind flămândă,
ea îmi întoarce sufletul pe dos.
Îndrăgostită, Doamne, sunt de iarbă,
de-nlăcrimarea ei de dimineață,
de felu-n care dată pradă toamnei
zvâcnește înc-o dată, mai cu viață!
Îndrăgostită, Doamne, sunt de umbră
și de lumină-ndrăgostită sunt,
cu amândouă am trecut prin lume,
cu amândouă voi pleca-n curând.
Îndrăgostită, Doamne, de cuvinte,
de rostul lor tăcut când prea mult doare,
de mâna lui ce simte-n mine totul,
de amânata lui îmbrățișare,
de el până la sânge, până-n suflet...
Îndrăgostită, Doamne, de ce-mi dai,
îngenunchez și mă închin umilă
în iadul și în partea mea de rai!