mai știi cum e
să pierzi senin,mai știi,
fluturii verii,câmpuri aurii
și zborul pufului de
păpădii,
mai știi...
mai ai curaj s-aștepți ca
ieri,mai ai
loc pentru mine-n partea ta de
rai
și timp să fii ce-adeseori
erai
mai ai?
mai știi cum e să guști
tăcut,mai știi
dulceața toamnei,strugurii din
vii,
nesomnul dimineților târzii,
mai
știi...
mai simți tremurul mării, îl mai
simți,
în mere roșii urmele de
dinți,
albastrul din privirile
cuminți,
mai simți?
mai vrei s-aprinzi
zăpezile,mai vrei
pe mine din cuvinte să mă
bei,
să scuturi candelabrele de
tei,
mai vrei...
mai știi să urci la cer
tristeți,mai știi
să-mbraci copacii-n aripi
ruginii,
să prinzi în palme puf de
păpădii...
mai știi?
decolorez o idee de
tine
și veșmântul jilav al toamnei
se strânge tremurat
împrejurul meu.
s-a desprins uimirea din mine
contur să-ți
dea,
gene clipite
și un deget să-ți pună pe
rană.
ai milă,
privește-mă cu întreagă
depărtarea.
Mircea Rusu - Romanta de toamna
Asculta mai multe audio muzica
Doamne,întristarea
mușcă
azi din mine ca din pâine,
i-am furat luminii
ziua
și mi-am șters dreptul la
mâine.
sunt a mea de
la-nceputuri,
când în parte,când
întreagă...
cad strivite-n mine frunze,
cine,Doamne,să-nțeleagă?
am târât cu mine-o mare
până m-am pierdut în
larg,
visul l-aruncam spre Tine,
visul-sadic
bumerang!
Doamne,-ntoarcerea-n
cuvinte
arde-n mine ce-i mai sfânt,
dăruiește-mi iar un
mâine,
Doamne,cât de toamnă-mi sunt!
...și cerul e adevărat!
mere verzi,mere
roșii...gutui,
un sărut între două
tristeți,amărui,
praf,păianjenul pânzei
absent,
dorul de tine
sardonic,strident.
clipe ciobite,tăceri,anotimp,
îngeri de lut,părere de
nimb...
păsări speriate,arpegii,cer
gri,
arsura privirii,eu-tu,a nu
fi...
lumânări
colorate,mâna-ntinsă...pustiu,
clorofile învinse,...moi non
plus.ruginiu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu