e liniște în tine. și
albastru,
când, dinspre rugăciunea unui
gând,
se-adună-n taină stoluri de
cuvinte
și către toamnă se întorc
tăcând.
prinzându-se în jocuri de
culoare,
și-aruncă umbrele spre cer
copacii,
iar eu te pierd într-un pariu cu
vara
și-n grabă-ți mai strivesc, pe buze,
macii.
întoarsă-apoi în mugurii din
îngeri
mâna, în închinarea ei
firească,
va mai râvni la restul tău de
aripi,
nătângă, va-ncerca să-l
întregească.
de timp nevindecată,
ne-nțeleasă,
zidită-n frig și-n oameni de
zăpadă,
aștept să uit. ce liniște-i în
toate...
și-albastrului din tine mă dau
pradă!
elena
chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com6tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-81350334957012422712011-04-09T11:27:00.004+03:002011-04-09T19:52:12.983+03:00
mai scrii? și tremură
ascuns cuvinte
în albul indecis al unui
gând.
la pândă, ochii umplu cu
mirare
târziul devenit un "prea
curând".
vin către tine mări,
spre-nduplecare,
cu sarea lor în toate
strecurată
și mâna parc-ar scrie-adânc, în
mine,
zăpezi ce n-or să vină
niciodată.
caișii trec în rondul lor de noapte,
silabisind cu sufletul lor crud
numele tău desprins dintr-o uitare
în care mai învăț să mă ascund.
aprilie-ndulcit dumnezeiește
cu zborul răbdătoarelor albine,
îmi pune pe un umăr dimineața,
pe celălalt poemele cu tine.
și simți, presimți neliniștea din toate,
plânsul tăcut al sevelor din vii?
îngenuncheat e drumul către tine...
te-am întrebat, cumva, dacă mai scrii?
elena
chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com5tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-7075058808199220322011-04-09T11:26:00.000+03:002011-04-09T11:26:24.365+03:00
elena
chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com0tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-27239940594381607652011-04-03T16:31:00.002+03:002011-04-03T19:14:57.828+03:00
caișii trec în rondul lor de noapte,
silabisind cu sufletul lor crud
numele tău desprins dintr-o uitare
în care mai învăț să mă ascund.
aprilie-ndulcit dumnezeiește
cu zborul răbdătoarelor albine,
îmi pune pe un umăr dimineața,
pe celălalt poemele cu tine.
și simți, presimți neliniștea din toate,
plânsul tăcut al sevelor din vii?
îngenuncheat e drumul către tine...
te-am întrebat, cumva, dacă mai scrii?
de ce-ai fost tu și nu a fost un
altul?
trec rugile, pieziș, către
icoane
și, singură, îmi inventez
canoane.
confund, mereu, abisul cu
înaltul.
bolnavă-i mâna dreaptă de o
vreme,
spasmodic mă atinge câte-o
muză,
instanțele fictive mă acuză
de tine, țintuit în seci
catrene.
și martori n-am, doar
fluturii de ceară,
topiți la geamul tău, spre
dimineață
și ochii-nchiși, de rouă și
verdeață,
sub palma ta, când își doreau să
piară.
mări cabotine și-au vărsat
nisipul
pe glezna mea încătușată-n
sare,
de ce-ai fost tu? eu, una,
oarecare,
cer mâinii stângi să-ți reînchege
chipul.
elena
chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com8tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-38407033716262647542011-04-02T21:09:00.001+03:002011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu