nu am atâta vară-ncât să pot
păstra toate privirile din tine,
pe-un colț de suflet asfințește marea
și-și risipește valurile-n mine.
nu am atâta cer să-ți pot aduce
mirarea ploii-n florile din geam,
din tâmple mi-au zburat demult cocorii
și frunzele mi-au ruginit pe ram.
nu am atâta lacrimă să știu
cum s-oglindesc fântânile cu vise,
a curs prin mine-atâta așteptare
că am uitat ferestrele deschise.
nu am atâta umbră-ncât să-mpart
surâsul tău neliniștilor toate,
mi-am rătăcit toți greierii prin iarbă,
cuvinte-ntregi abia respiră-n carte.
se șterge-ncet suflarea ta din toate,
nimic din ce-a rămas nu mi-e de-ajuns,
fac schimb de cer, de lacrimă, de vară,
cu-oricine are azi o umbră-n plus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu