luni, 8 iunie 2015

2011-08-11T17:53:36.368+03:00




































adeseori, când mi-e de tine dor,

sunt ploaia-n care te-arunci dezlănțuit,

îți mângâi umerii rotunzi și goi,

ochii senini pe care i-am iubit.



și te cuprind, și te adun în brațe,

întârzii stropii grei pe gura ta,

ca amețit de-atâta-mbrățișare

spre alte ploi să nu mai poți pleca.



fără să știi că ploaia e de lacrimi,

fără să știi că-n ochii mei te scalzi,

ai să rămâi sub șiruri de suspine

și sarea lor amară ai s-o rabzi.



iubitul meu, sunt ploaia care-o clipă

îți spală trupul în iubirea ei,

primește rătăcirea ei și-ndur-o,

chiar dacă n-o mai știi și n-o mai vrei! elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com2tag:blogger.com,1999:blog-3381871502513427880.post-47218766597920398032011-08-10T21:58:00.000+03:002011

Niciun comentariu: