2011-08-19T18:52:04.439+03:00
începe versul să miroasă-a
toamnă,
cu urma mea de verde îți mai
scriu,
cu-nspăimântate frunze ce
mă-ndeamnă
să mă păzesc de asprul
ruginiu.
câte culori am risipt în
vară,
cât alb am dus în inimă și-n
gând...
și dintr-o dată-au început să
doară
și urcă umbra-n orișice
cuvânt.
e numai fum pe drumurile
toate toate,
se duce august, trist
și-nsingurat,
privighetori cu triluri
tulburate
în cerul lor de aripi l-au
mutat.
sunt macii amintire de
zăpadă
pe-un câmp ce niciodată n-ai să-l
știi,
desprinși din frig, tot învățând să
ardă,
s-au frânt de dor, tăcuți și
sângerii.
și
cum să-ți scriu? pe colțul tău de
lume
poate că timpu-adapă
curcubeie
și se întâmplă zilnic o
minune
cu ploi turnate-n trupul de
femeie.
p.s.
e semn de toamnă roua din
belșug
și timpu-și urcă frunzele pe
rug!
elena
chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu