luni, 8 iunie 2015

2011-08-19T18:52:04.439+03:00


























începe versul să miroasă-a toamnă,

cu urma mea de verde îți mai scriu,

cu-nspăimântate frunze ce mă-ndeamnă

să mă păzesc de asprul ruginiu.



câte culori am risipt în vară,

cât alb am dus în inimă și-n gând...

și dintr-o dată-au început să doară

și urcă umbra-n  orișice cuvânt.



e numai fum pe drumurile toate toate,

se duce august, trist și-nsingurat,

privighetori cu triluri tulburate

în cerul lor de aripi l-au mutat.



sunt macii amintire de zăpadă

pe-un câmp ce niciodată n-ai să-l știi,

desprinși din frig, tot învățând să ardă,

s-au frânt de dor, tăcuți și sângerii.



și cum să-ți scriu? pe colțul tău de lume

poate că timpu-adapă curcubeie

și se întâmplă zilnic o minune

cu ploi turnate-n trupul de femeie.






p.s.

e semn de toamnă roua din belșug

și timpu-și urcă frunzele pe rug!











elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/10125186314702417033elena_giurgiu2007@yahoo.com3

Niciun comentariu: