cât am învins atunci, cât am înfrânt?
cât de străini suntem pe dedesubt?
în iarba pârjolită-n joc de fulger
zace cutia neagră-a unui înger.
adulmecată-i lumea de prăpăd
și între noi doar restul unui pod,
ca într-un cântec vechi, abandonat,
"...a venit apa (știi?) și l-a luat."
ce toamnă îmi este! și ție ți-e...cât
mai poți prinde-amiaza unui sărut?
pânze-n păienjeni- urzeli prea fragile,
leagănă-n cercuri aceeași iubire.
aproape îmi ești, îmi ești și departe,
liniștea ta cărui țipăt mă-mparte?
cad îngeri în iarbă, fără timp,fără rost...
te-așteaptă doar umbra umbrei ce-am fost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu