în ochiul stâng - retina cu-ntristare,

în palma dreaptă - urma unei veri,

ducând cu ei atâta depărtare

trec fluturii plutind spre nicăieri.



și vine iar septembrie să doară,

tăișul toamnei lângă gâtul zvelt,

mierea luminii devenind povară

în ceasu-n care uit pe cine-aștept.



vin zile cu neliniști îmblânzite,

se cuibăresc în spaima unui vis -

cuib năruit sub aripi obosite

în mări ce țărmurile și-au închis.



mai trece-mă o dată prin cerneală

și uită-mă nescrisă într-un gând,

în palma dreaptă-am urmele de vară...

septembrie îmi ești dar prea curând.

elena chiriachttp://www.blogger.com/profile/