trecerea ta prin aziul rupt
din frământările de lut
clopote-ngheață-n zi de luni
și arvunește-n cer minuni.
și-apoi, fântâna ți-o împarți,
nepăsător, în zi de marți,
cu pielea sângerată-n spini
și-n închinări la heruvimi.
mâna mai desenează cercuri
înfrigurată-n zi de miercuri,
norocu-n frunza de trifoi
se stinge coborând în joi.
cu buze arse mai săruți
țărâna pașilor desculți,
lumina anilor prea tineri
respiră-n taina unei vineri-
dulce golgotă, drum durut
spre crucea altui început.
te-atinge sâmbăta încet
șă-ți soarbă lacrima din piept
sub lumânare și smerire,
duminică fără iubire...
și umbra ta-un semn de carte
aprinde florile presate
și curge spre singurătate
departe-n ieri, tot mai departe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu